Andi Miron

Andrei Gheorghe. 3 idei

Andrei Gheorghe a murit. Omul a fost ca o tornadă până prin 2010. În ultimii ani a avut apariții sporadice în mass-media, pentru că a ales să facă un pas înapoi. Cuvintele, ideile sale, au rămas. Se considera „prea inteligent, antipatic, sătul, îngâmfat, mizantrop și nihilist" ca să se înțeleagă cu toată lumea.


Contraste și Nichita Stănescu în studioul foto

O nouă săptămână plină... Printre picături, am reușit să-mi găsesc un interval pentru a mă implica într-un proiect simpatic și curajos, alături de draga mea domnișoară, Raluca. Spun proiect curajos pentru că shooting-ul va intra într-un concurs de fotografie destinat tinerilor liceeni, iar cel care ne-a lansat invitația a dovedit că a tratat brief-ul cu foarte multă seriozitate.

Cum a devenit #MeToo un curent penibil

#MeToo poate fi o lozincă, un laitmotiv cu care să câștigi alegerile prezidențiale. De exemplu, de ce n-ar putea deveni Oprah președinte, folosindu-se de un discurs #MeToo? Zic să fie președinte! Doar și Obama spunea bancuri amuzante și se pricepea să arunce frisbee-ul...


Feministe turbate și pițipoance ipocrite

Ca orice trend, orice chestie care ajunge virală, #MeToo a fost în regulă o vreme. Mai apoi, s-a mers mult prea departe, ajungând sa facă din unele feministe, niște monștri cu 7 capete. Scopul campaniei este bun, dar ceea ce trage în jos acel nucleu de oameni care vor să tragă un semnal de alarmă asupra abuzurilor, este acel număr de feministe complexate, care trăiesc cu obsesia că mereu sunt discriminate. În plus, campania a început să piardă din credibilitate și odată ce au apărut mărturii pe bandă rulantă, multe absurde și probabil și mincinoase, din partea unor pseudo-vedete.

Din culisele colaborării cu Artonic Teatru și festivalul de adultere

În seara de 13 februarie am luat parte la spectacolul trupei bucureștene de teatru independent Artonic.  În scop recreativ, dar și cu treabă. „Cine Iubește?" s-a jucat pentru prima oară în Artonic, cu mici schimbări în distribuție.

Chivu, lecție despre asumare

Trăim niște vremuri în care incompetența și prostia jubilează. Avem alegeri după alegeri și treburile tot la fel de brici merg. Parcă ieri au fost parlamentarele, alaltăieri localele și urmează prezidențialele. Dar până acolo, vor fi alte alegeri, la federațiile sportive, la FRH și FRF.

În societatea românească ne-am obișnuit ca tot felul de clowni să ocupe poziții cheie, iar rezultatele au fost pe măsura competenței lor. Oameni care spuneau că Chiricheș e peste Mascherano și Gardoș peste Rio Ferdinand, au condus fotbalul românesc... Unul dintre cazurile care nu se aliniază trend-ului de incompetență este Cristian Chivu, despre care presa sportivă specula că va candida pentru șefia Federației Române de Fotbal.

Ei bine, Chivu nu va candida, evocând faptul că deși a fost un fotbalist bun, asta nu e o garanție că va fi și un bun manager la federație. Chivu a declarat că nu este cel mai potrivită persoană pentru această funcție, tocmai din lipsa cunoștințelor tehnice, respectiv a pregătirii pe partea administrativă.


„Dacă am avut succes ca jucător, nu înseamnă că pot fi un bun preşedinte de federație. Cunoştintele mele în acest domeniu sunt zero, mă rog aproape de zero. Nu pot să vin să-mi bat joc”, a declarat fostul internațional. 

Poate că a făcut aceste declarații și pentru că pur și simplu ar fi o risipă de energie și nu-și dorește să intre în malaxor, când ar putea să se ocupe de business-uri și de familie. De asemenea, poate că nici nu ar fi rentabil din punct de vedere financiar. Poate că această declarație îi va fi de folos mai târziu, peste ani, pentru imagine, în cazul în care își va anunța intenția de a candida și va fi precis pregătit.

Oricum, poziția lui Chivu e cea pe care orice om cu capul pe umeri ar trebui să o aibă, în antiteză cu năravurile societății actuale.

Șlapul, parte din ADN-ul taximetristului

De când taximetriștii se tăvălesc în chinuri, inevitabil, au intrat sub lupa mai multor instituții publice, printre care și Primăria Municipiului București. PMB a făcut public un regulament - pus în dezbatere publică până pe 7 februarie, pe care chipurile, „boșii cu căruțe galbene" vor trebui să-l respecte. Altfel, cică vor fi amendați.

În acest regulament sunt prevăzute mai multe puncte, printre care obligativitatea utilizării aparatelor de taxat fiscalizate, de a întreține mașina curată la interior și exterior, de a pune la dispoziția clienților harta orașului și indexul străzilor actualizat, interzicerea negocierii prețului. În fine, reguli de bun simț, elementare. Printre acestea, menționez și:


- obligativitatea taximetriștilor de a avea o ţinută îngrijită, pantaloni, cămaşă, sacou, fiind interzisă îmbrăcămintea necorespunzătoare, precum şort, maiou şi şlapi;
- interzicerea folosirii telefoanelor sau a altor dispozitive mobile, iar în timpul programului, şoferii vor adapta fundalul sonor în funcţie de preferinţele clientului.


Luând la cunoștință acest regulament, la prima prima vedere, cred că taximetriștii au regretat ziua în care s-au născut. Sau oricum, ziua în care au început să facă propagandă anti-Uber.


„Să moară copiii mei, ajung la disperare! Am înțeles, fără coji de semințe și unghii tăiate pe jos... Fără miros de bășini și picioare nespălate. Fără manele și telefoane la reginele mele în timpul programului. Boss, dar cum să ne zică ce țoale să purtăm? Sandalele e viața mea, să moară bărbații mei!", a declarat Tase Talent, taximetrist full time versat din Rahova și suporter de galerie de închiriat - part-time.

Șocul trece rapid pentru taximetriști, pentru că oricum, nu cred în sancțiuni. Să te reclame cineva că nu folosești ceasul, se poate. Să te reclame că ai ieșit în sandale, mai greu... Șlapul și sandaua - cu sau fără șosetă fac parte din ADN-ul șoferului de taxi.

Oricum, taximetria clasică, cu serviciile abjecte pe care le prestează, va dispărea mai devreme sau mai târziu. Competiția va fi între aplicații de tipul Uber și Taxify.

Dar e bine, în București totuși există Taxi Occident, Class Taxi, Confort Taxi, Taxi AS. Ironie și ipocrizie maximă. Dacă aș avea o firmă care să presteze niște servicii atât de mizerabile ca ale lor, măcar aș fi onest. Numele pe care l-aș pune companiei ar fi Taxi Bosulică (doar cu un singur „S"). 
Și nici măcar n-ar mai fi nevoie să pun mutra unui țigan drept logo...

*Există și taximetriști OK, dar foarte puțini. Din ce în ce mai puțini...