Andi Miron

Sebastian Popescu, proiect pentru România

Nu ne place deloc cum sună termenul de „politică’’, dar nu putem fugi de el. Nu ne face plăcere să avem de a face cu el, tocmai pentru că ne merităm politicienii aflați la butoane. Așadar, dacă stăm să ne gândim mai bine, având clasa politică pe care o merităm, această silă nu este justificată. Prea multă superficialitate, lipsă de cultură civică și politică, aspecte care facilitează manipularea maselor prin intermediul mediei... Partea bună este că într-o țară în care superficialitatea plutește în aer, alimentată de convingerea că nu sunt alternative, oameni și partide politice curate, ei bine, chiar există. Da, pare greu de crezut...

Sexul în lift

Femeile, la fel ca bărbații, au fantezii sexuale. Unele se îndeplinesc mai devreme, unele mai târziu, altele niciodată. Fantezii nebunești, romantice sau care mai de care mai bizare. Unele femei își doresc să fie legate și dominate ca la carte măcar o dată în viață - fantezie clasică, altele vor să domine, deci ele să-l lege pe bărbat de ceva anume și să-și facă de cap. Nu știu câți posesori de testosteron au fantezia de  fi legați de ceva, dar de dragul ei, se conformează. Pardon, se supun. Doar trebuie să-și intre în rol, cum altfel?! Și totuși cred că bărbații care chiar își doresc să fie legați, ori sunt gay. ori sunt hetero - ținuți din scurt. La figurat, de obicei. La propriu, ocazional.

Vă plac băieții cu vagin!

Glumeam într-o zi cu o tipă pe seama băieților cu vagin din online. Încep din start prin a stabili că nu toate femeile sunt amatoare de băieți cu vagin, dar numărul celor care totuși pun botul, e mare.

Cocktail românesc de buci și craci

Delia este unul dintre puținii artiști români pentru care aș plăti un bilet să-l văd și să-l ascult. Calitățile ei vocale sunt recunoscute, are charismă, este sexy și mai scoate din când în când câte o piesă bună.  Același lucru nu se poate spune și despre ultima ei boacănă, intitulată ''1234 (Unde dragoste nu e)''.

Un pas înainte pentru fotbalul românesc

Răzvan Burleanu, Președintele FRF cu limbaj de lemn și capital de încredere scăzut, a făcut o mutare foarte riscantă numindu-l pe Daum la cârma naționalei. E o mutare care îl poate îngropa sau care mai poate stopa din nemulțumirea colectivă. Mi-a plăcut prima conferință de presă a lui Daum, în calitate de proaspăt selecționer. Evident, aducerea unui neamț pe banca naționalei nu asigură din start o schimbare totală la față a echipei, dar cred că este o inițiativă de bun augur. 
Cert este faptul că naționala avea nevoie de o schimbare majoră. 

Avem câțiva antrenori români buni, de numărat pe degete (nu Olăroiu, Reghecampf sau Lucescu Jr), care ar fi meritat să fie numiți selecționeri, însă cred că după multă vreme de plafonare, e momentul să dăm o șansă schimbării. Această schimbare presupune în primul rând o altfel de mentalitate, de care cred că România avea și are nevoie ca de aer. În plus, naționala cred că are nevoie și de un om care să nu se fi scufundat până acum în mocirla fotbalului românesc. Astfel, cel puțin teoretic, nu vom avea parte de orgolii stupide și de tot felul de interese în ceea ce privește selecționarea jucătorilor, așa cum am întâlnit la Piți, Răzvan și Puiu.

Și pentru că tot vorbesc despre o altfel de mentalitate, aceasta va implica cel mai probabil o altă viziune de joc - așa cum a și declarat Daum la coferința de presă, dar și încurajarea naturalizărilor etc. Da, cu o altfel de mentalitate putem să mai reducem câțiva ani din cei 30 pe care îi avem în urma țărilor occidentale. Cel puțin pe plan fotbalistic. 


O peliculă mânjită cu lichid seminal

Mi-am adus aminte de un film despre care voiam să scriu încă de prin noiembrie - decembrie 2015, atunci când l-am și văzut. Dacă ești la curent cât de cât cu filmele care apar prin cinematografe, ai auzit de acest film. Dacă nu, e posibil să fi întânit pe cineva care să-ți fi povestit despre el, ori să fi citit o recenzie sau pur și simplu să fi văzut posterul și șă-ți fi rămas în minte.

Pupatul de cruciulițe: frecție la picior de lemn

Am renunțat de câțiva ani să mă mai implic prea mult, să-mi fac speranțe, pentru că nu se merită, dar ocazional, citesc știrile sportive și mai aflu câte ceva despre ,,succesele" fotbalului românesc. Primul meci de la Euro, în care francezii au jucat mult sub nivelul așteptărilor, l-am urmărit la terasă, pe cel cu elvețienii l-am prins la sală, iar umilința cu Albania nici măcar nu am urmărit-o.

O societate plină de tâmpiți nu va salva România

Acum câteva mii de ani, gândirea de tip tribal era o chestiune ce făcea parte din viața tuturor membrilor unei anumite colectivități. Deși multă lume ar fi tentată să creadă că situația stă cu totul altfel în ziua de azi și că fiecare e liber să gândească ce vrea, ei bine, mentalitatea tribală se regăsește și astăzi, poate la fel de prezentă ca acum două mii de ani în unele societăți. Fiecare e liber să gândească ce vrea, dar puțini posedă fundamentele necesare pentru a gândi cu mintea lor. Majoritatea, sunt ființe care nu au trasate obiective mai mărețe decât și cele pe care le-au avut strămoșii lor (procurarea hranei, respectiv înmulțirea), sunt mase de manevră și ajung să sfârșească așa din cauza carenței de bagaj cultural în primul rând, dar și inteligenței native de un nivel scăzut.

Legendă

Mircea Lucescu pleacă de la Șahtior ca o adevărată legendă. Va rămâne o legendă nu doar pentru fotbalul ucrainean sau românesc, ci pentru fotbalul mondial. A stat pe banca clubului ucrainean 12 ani. A adus în fotbalul mare nume importante ca: Bernard, Willian, Douglas Costa, Fernandinho, Elano, Alex Teixeira, Jadson, Luiz Adriano și mulți alții. A câștigat nenumărate trofee, m-a făcut să susțin echipa ucraineană pentru jocul frumos pe care-l presta, pentru jucătorii atent selectați de către Il Luce și pentru că știam că el e dirijorul, unul foarte iscusit.