Andi Miron

Victor Piturca, un fost atacant cu mentalitate de fundas

Romania a obtinut un egal norocos pe final de meci la Budapesta, reusind sa inchida tabela la scorul de 2-2. Un meci cu multe goluri, insa un joc sarac din punct de vedere tehnic, al actiunilor si al dinamicii de partea ambelor echipe. De retinut faptul ca am reusit sa egalam odata cu introducerea pe teren a unor jucatori ofensivi.

Piturca a inceput ca deobicei, cu o formula ultra-defensiva, cu doi inchizatori, sansele ofensive fiind practic aproape nule, chiar daca defensiva ungurilor a fost deplorabila. In nationala lui Piti nu exista coordonator de joc, acel jucator care ar trebui sa coordoneze jocul la centrul terenului, insa Romania joaca cu doi fotbalisti ce au sarcini defensive, nici decum ofensive.

Spre deosebire de anii precedenti, in perioada 2006-2009, atunci cand unul din punctele forte ale Romaniei erau fazele fixe, acum sunt principalele probleme de care suferim, pe langa faptul ca nu stim sa construim. Dorin Goian este depasit, iar Tamas nu are ce cauta in banda dreapta. O formula 3-4-3 sau 3-5-2 ar fi mult mai potrivita. In continuare Mutu ramane un jucator exponential pentru Romania, iar Grozav si Stancu nu au nicio treaba cu jocul in banda. Cu toate astea, nu pot sa nu observ faptul ca Chiriches este ridicat in slavi atunci cand reuseste o deposedare ce anunta o faza mai mult sau mai putin periculoasa pentru propria poarta, desi stelistul comite multe erori pe parcursul unui meci. Comentatorii sportivi, pseudo-jurnalistii si restul imbecililor din fotbal nu ar trebui sa uite ca Chiriches este un fundas central, nu un jucator de banda sau un atacant de caure, deci o deposedare este un lucru comun pentru un stopper.

In concluzie, rezultatul obtinut in deplasare la unguri este scorul ideal pentru turci, ce stau la panda sa prinda locul ce duce la baraj. Piti va juca in continuare batraneste, retras; Meciul cu Olanda va fi infernal, iar turcii pornesc cu prima sansa in meciul de acasa cu Ungaria.

Trimiteți un comentariu