Andi Miron

Pentru ca in sport iti trebuie si noroc

Un antrenor bun este acela care-si castiga prestigiul prin rezultate foarte bune, facandu-se remarcat inca de la inceputul carierei, obtinand niste performante cu formatii din ligi inferioare, sau echipe mai mici. Atunci cand vorbim de mari antrenori de fotbal si nu numai, majoritatea dintre ei si-au castigat prestigiul si prin munca lor, nu doar profitand de talentul si omogenitatea jucatorilor avuti la dispozitie sau de munca depusa de antrenorul precedent.

Pep Guardiola este exemplul perfect al unui antrenor caruia nimeni nu-i cunoaste ferm adevarata valoare. Acesta a inceput antrenoratul la varsta de 37 de ani, la echipa secunda a Barcelonei in 2007 si un an mai tarziu a fost promovat la echipa mare. Pe parcursul mandatului sau la Barca, a fost propus de mai multe ori antrenorul anului, insa ''marii experti din fotbal'' omit faptul ca Pep avea in lot unii dintre cei mai buni jucatori din lume, unii dintre ei incontestabili cei mai buni pe postul lor, plus un buget generos. Individualitatile, calitatile foarte bune ale jucatorilor nu sunt meritul coach-ului. Cat despre omogenitate, clubul spaniol a avut mai mereu un lot omogen si mai mult de atat, FC Barcelona are probabil cea mai buna scoala de fotbal din lume.

Norocul ii surade din nou lui Pep. A prins un contract perfect la Bayern Munchen, ultima castigatoare a Ligii Campionilor. Bayern este in plina ascensiune, fara dar si poate are cel mai bun lot din Europa, jucatorii fiind intr-o forma foarte buna. Guardiola nu a plecat de la Barcelona cand era pe val, ci atunci cand totul a inceput sa scartaie. Nemtii au un buget fantastic, sunt dornici sa investeasca oricat.

Se spune ca ''ulciorul nu merge de multe ori la apa'' iar in cazul lui Guardiola, proverbul i se va adeveri la un moment dat. Este mult greu de depistat un antrenor slab ce antreneaza o echipa buna, decat un jucator supraevaluat (slab) intr-o echipa buna.



Trimiteți un comentariu