Andi Miron

De sezon: ''Italieni'' galagiosi si un ospatar turmentat

O data pe an, in toiul verii, se intorc acasa cei plecati in strainatate si se suprapopuleaza orasele, in provincie simtindu-se binisor acest lucru. Lumea iese noaptea la promenada, iar vremea racoroasa de dupa ora 21.00 in Bacau spre exemplu, este perfecta. Italienii sunt galagiosi, gesticuleaza mult, vorbesc tare chiar si cand discuta despre starea vremii si pare-mi-se ca romanii stabiliti in Italia fura aceste proaste obiceiuri de acolo. Noaptea in special, terasele devin foarte aglomerate si te trezesti singur intre niste emigranti cu accent patetic si vestimentatie de prost gust (tricou polo mulat si guler ridicat, slapi, pantaloni trei sferturi cu animal print, femei impodobite cu accesorii de prost gust si bijuterii, insa fara dantura).

Cunosc personal emigranti ce muncesc in Franta, Italia, Spania, Germania si nu numai, care sunt niste persoane demne de respect atat prin munca ce o depun acolo, cat si prin stil, atitudine, viata personala. De partea cealalta insa, din pacate, un numar covarsitor de persoane ce au plecat in tari straine pentru a-si asigura un viitor mai bun uita de unde au plecat.

Aleg sa ma relaxez in Bacau, in orasul natal ori de cate ori am ocazia si deobicei o fac in vacante. Emigrantii romani si tiganii au luat cu asalt cafenelele, terasele, cluburile (un club de manele este situat in ''buricul targului'', aproape de Teatrul Bacovia. Intr-adevar, contrastant.). Centrul orasului este suprapopulat, mirosurile dubioase si lipsa igienei, parfumurile de proasta calitate fac parte din atmosfera de vara.

Intr-o seara, in jur de ora 22.00 am ales sa poposesc impreuna cu cativa amici la o terasa din centrul orasului. Acolo se formasera deja ''colonii de romano-italieni'', localul era plin si un singur ospatar trebuia sa faca fata multimii. Acea terasa suferea grav la capitolul servire, personal si organizare. Mesele si scaunele erau lipite unul de celalat, iar ospatarul avea o tinuta jignitoare la adresa clientului. Acel unic ospatar era imbracat cu un tricou, o pereche de pantaloni scurti, iar hainele ii erau imbibate intr-un miros profund de transpiratie. Baiatul parea turmentat dupa miscarile lente, gesturi si vorba. Nu numai ''outfit-ul'' parea sa-i fie unica sa problema, ci si promptitudinea. Trecusera 30 de minute si inca nu ne-a servit comanda. In cele din urma am ales sa plecam la un alt local. Tot plin era si acel local, insa mult mai stilat, cu personal de calitate si mai putini italieni.

Toate acestea s-au intamplat in Bacau. Primul local se numeste Zebra, iar cel de-al doilea Business Time Cafe.

O vacanta frumoasa in continuare!

Trimiteți un comentariu