Andi Miron

Guma Turbo, un eşec memorabil

Pentru prima oară, mi-am cumpărat zilele trecute nişte gumă Turbo dintr-un supermarket (guma generaţiei ceauşiste), proaspăt revenită pe piaţă. Gustul seamănă izbitor cu cel al gumelor cu care îmi stricam eu dinţii la vîrsta de 5 ani, adică prin anul 2000.
Mulţi tineri de vârsta mea povestesc pe reţelele sociale cum spărgeau puşculiţa când erau găgăuţă pentru a-şi cumpăra această gumă. Mincinoşi mici ce sunteţi, dupa '95 doar surprizele se mai găseau, în rândul colecţionarilor, nici urmă de gume. Existau în schimb pe piaţă gume de la alţi producători, cu gust asemănător şi cu altfel de surprize.

Pentru 2014, guma Turbo este un produs expirat, cu un potenţial foarte mic. Nu se va vinde, iar nostalgicii vor cumpăra doar o dată sau de doua ori din curiozitate, la fel şi copiii. Repet, trăim in 2014, într-un secol în care tehnologia avansează rapid de la an la an, într-un secol în care copiii nu mai pot fi uimiţi, amăgiţi de nişte surprize cu maşini de o calitate jenantă (imagini decupate prost, design mult prea minimalist, calitate deplorabilă a hârtiei).

Personal, văd guma Turbo ca pe un zombie din filmele americane. A trăit, a murit, apoi a înviat. Va muri rapid, rămânând pentru noi, cei mai tineri, un exemplu de ''aşa nu'', un ''eşec memorabil''.



Trimiteți un comentariu