Andi Miron

Nu există facultăți inutile, ci oameni inutili

După cum bine știm, presa din România nu e cel mai de încredere aliat sau informator al cetățenilor. De multe ori, presa și blogurile servesc interese politice, promovează non-valori sau chiar dezinformează. Ei bine, de câteva ori pe an (de regulă în perioada admiterilor la universități), în presa românească apar niște mizerii de articole care reușesc să păcălească multă lume. 

Dejecțiile mediatice despre care vom discuta și de care v-ați lovit și voi măcar o odată, au titluri de genul :  ''Topul facultăților inutile cu cerere zero pe piața muncii", iar câteva mostre pot fi citite aici și aici. Post-urile de acest gen reușesc să oglindească foarte bine mentalitatea învechită și putredă a celor ce scriu astfel de mizerii, pentru că în viziunea lor, orice facultate trebuie să asigure un loc de muncă, ori sunt atât de închişi la minte încât nu înţeleg utilitatea urmării unor studii în domenii apărute în România după căderea lui Ceaşcă...

1. Facultățile nu sunt și nici nu trebuie să fie târguri de job-uri

În primul rând, sunt de părere că facultățile nu sunt făcute pentru a oferi locuri de muncă pe bandă rulantă tuturor cetățenilor cu diplomă. Le aduc aminte celor cu așteptări comuniste că trăim în 2015, și nu mai este cazul să-l așteptăm pe tovarășul Ceaușescu să ne ofere casă, loc de muncă, eventual și femeie. Mentalitatea comunistă contemporană presupune să regreți acele vremuri și să ai așteptările de atunci în ziua de azi. Așadar, nu mai există un dictator care să bage de mâncare cu lingurița în gură oamenilor, căci vremurile s-au schimbat. Există mulți studenți, multe oportunități și domenii în care putem activa față de anii '70 sau '80, iar doctoratul se poate obține chiar până la vârsta de 30 de ani, adică foarte devreme.

Dacă nu reușești să-ți găsești loc de muncă după ce urmezi studiile superioare, nu înseamnă că ești șomer pentru că ai studiat la facultatea nepotrivită. Cum nota de la BAC contează în proporție de 0%, aproape la fel de puțin contează și nota de la licență pentru un angajator. Pe angajator nu-l interesează cât de eficient ai acumulat informația tocită cu două zile înainte de examenul din sesiune, ci ceea ce știi să faci practic, care e aportul cu care poți veni în firmă, în ce măsură poți fi de folos. Dacă lumea te refuză nu înseamnă că o face pentru că ai urmat nu știu ce facultate, ci pentru că la interviu nu știi să vorbești, nu știi să te faci plăcut, nu ai un CV ofertant, experiență, etc. La eșec contribuie și pasivitatea din timpul studenției, lipsa de implicare în speranța că diploma cu notă mare va deschide orice ușă. Experiența înseamnă internship-uri, job-uri part time, voluntariat și fel de fel de alte proiecte în care te poți implica cât timp ce ești student.

2. Nu există facultăți inutile

Cei care scriu astfel de dejecții jignesc cadrele universitare și studenții, catalogând facultățile de jurnalism, sociologie, admnistrație publică, marketing, psihologie și multe altele drept inutile. E la modă să jignești sistemul de învățământ din România și culmea, o parte dintre proștii care scriu articole despre cât de inutile sunt unele facultăți, au terminat jurnalismul.
Nu există facultăți inutile, fie ele de stat sau private, chiar dacă multe dintre ele pun prea puțin accent pe partea practică și mai mult pe cea teoretică.
În schimb, dacă faci o facultate doar pentru că mami şi tati ţi-au promis că-ţi cumpără un Wrangler dacă iei licenţa, s-ar putea să faci degeaba facultatea respectivă.

3. Nu există cerere pe piață zero

Există doar proști care scriu mizerii cu titluri bombastice și care încearcă să inducă lumea în eroare, iar de multe ori reușesc. Reușesc să descurajeze tinerii și să-i împace cu gândul că oricum nu-și vor găsi un loc de muncă, reușesc să creeze panică printre părinții-tirani, care le impun copiilor să se facă polițist ca tăticu' sau medic veterinar ca mămica.

Din păcate, mulți cad în capcana de a da crezare mizeriilor ce-și propun denigrarea facultăților și bine ar face ca înainte să distribuie conținutul unor astfel de jurnale sau bloguri, să cerceteze cine scrie scrie textul (vezi mai jos) și din ce surse prezintă respectivul informațiile redactate. 


Trimiteți un comentariu