Andi Miron

Invitație la pedalat, pentru un aer mai curat

Pentru un aer mai curat, pentru mai puțin carburant și pentru sănătate.

Plimbările cu bicicleta au un farmec aparte pentru mine, poate tocmai pentru nu apuc să mă plimb prea des cu bicicleta, pe cât de mult mi-aș dori, așa cum o făceam în copilărie. Pe lângă jocul de-a v-ați ascunselea, bătutul mingii în spatele blocului, jocurile cu cărți, cu titirezuri și cu tot felul de nebunii care erau la modă la acea vreme, plimbările cu bicicleta erau una dintre activitățile pe care le îndrăgeam.

Prima bicicletă mi-au cumpărat-o părinții pe la vârsta de 4-5 ani. Era vopsită cu albastru și roșu și avea roți ajutătoare. 
Pe cea de-a doua am cumpărat-o împreună cu unchiul meu pe la vârsta de 8-9 ani. Este tot roș-albastră, doar că este o bicicletă în toată regula, prima mea bicicletă serioasă: cu suspensii, schimbătoare și toate accesoriile de bază necesare. Este bicicleta pe care am învățat să merg pe două roți, cea pe care am învățat să șurubăiesc, cea pe care am forjat-o cel mai tare și cea cu care am făcut cele mai multe accidente (minore, copilărești). I-am tocit cauciucul (pe care l-am schimbat apoi), i-am spart camera de n ori, m-am ciocnit cu ea la început de mai multe mașini, alegându-mă cu multe trânte și julituri.
Din cea de a treia generație face parte o bicicletă roșie, pe care am cumpărat-o pe la 12 ani. Spre deosebire de cea de a doua, frâna de pe spate îi merge și acum brici, mânerul frânei de pe față nu este îndoit, nu scârțâie ca un om bătrân și are schimbătoare moderne.
Pe ultimele două biciclete le am încă în beci la bunica mea, în Bacău. Ambele ar funcționa foarte bine dacă nu ar avea pană și sper să pun măcar una din ele la punct data viitoare, când voi reveni în orașul natal.


Când mă plimb cu bicicletele din Bacău îmi aduc aminte de copilărie, de momentele frumoase petrecute pe bicicletă. Am fost una dintre ultimele generații cu cheia la gât și obișnuiam să ne strângem în grup pentru a ne plimba prin tot orașul, dar și pe o rază de câțiva kilometri, în afara orașului. Pe vremea aceea nici nu se punea problema pistelor pentru biciclete, iar telefoanele cu infraroșu erau considerate printre cele mai inteligente.

Spre deosebire de copiii din ziua de azi (vorbesc ca un bătrân, știu), eu am făcut parte dintr-o generație activă, care încă făcea mișcare. Faptul că cei mici se învață cu un stil de viață sedentar, eventual cu tableta în mână reprezintă un semnal de alarmă. Învățați-vă copiii să facă mișcare, oameni buni! Nu vă bucurați că aveți liniște în casă dacă-i dați tableta copilului să se joace!
Scoateți-vă din garaj sau din beci bicicletele, făceți-le din nou frumoase și duceți-le chiar la un service de biciclete dacă e nevoie. 

Dacă nu aveți bicicletă, nu e panică. Au început reducerile la Veloteca.ro, un magazin de biciclete care vă pune la dispoziție o gamă variată de biciclete, echipamente, componente și accesorii, branduri respectate pentru originalitate, calitate și fiabilitate.

E nevoie să conștientizăm efectul benefic al mișcării și mai mult de atât, e nevoie să le arătăm copiiilor cum funcționează o bicicletă adevărată. Mult spor vă doresc!

Trimiteți un comentariu