Andi Miron

Portretul iohannistului fanatic

În România, de 25  de ani cuvântul ''politician'' inspiră silă cetățenilor, deși eu cred că avem conducătorii pe care-i merităm, aceiași din '90 în coace, însă sub alte ''forme de agregare''. Politica în România este o piesă de teatru jucată pentru oameni proști, naivi, inculți. Țara noastră nu a avut politicieni după revoluție, ci doar niște găști de șmenari ahtiate după putere, care și-au văzut de propriile interese. Sunt de părere că avem prea mulți parlamentari, dar și prea mulți analiști politici, care fac frecție anală unui sistem politic gănos, ajuns în acest stadiu  din cauza corupției, nu a lipsei de tehnocrați (o nouă strategie de manipulare aflată în fază incipientă).

Asta e democrația, minoritatea se supune majorității. Chiar dacă majoritatea este tâmpită, trebuie să i se dea dreptate. Și pentru că avem conducătorii pe care-i merităm, m-am gândit să-i portretizez pe cei care i-au votat pe actualii și minunații lideri politici.; aceiași oameni care au pus ștampila pe ei, se plâng mereu că în România toate lucrurile merg prost. ''Băi, cum se face treaba asta oare?''

V-ați gândit vreodată cum arată iohannistul? Pe iohannist l-aș denumi  ''adolescentul fugit de acasă''. De regulă, cei care au încredere în Iohannis au până în 25 de ani, dar printre acești susținători se mai numără și adolescenți întârziați, de peste 30 de ani. Ceea ce-i aseamănă pe toți este faptul că gândesc ca niște copii de 13 ani fugiți de acasă. Nu sunt informați, nu citesc, sunt ușor de prostit precum bunicile lor (care-l votează pe Ponta), cred că schimbarea vine de la un politician (un politician corupt, susținut de către alți corupți în cazul de față). Marea majoritate a acestor ''tineri frumoși și liberi'' au fost pentru prima oară la vot la prezidențialele din 2014 și brusc, s-au trezit că trebuie "'să-și ia țara înapoi'' (în condițiile în care până la alegeri i-au interesat mai mult maneleala, golăneala, buriceala, geamandurile siliconate ale Biancăi Drăgușanu și cariile lui Leo de la Strehaia, mai puțin problemele societății).


Și ca să echilibrăm balanța... Vă întrebați cum arată portretul unui pontist sau a unei pontiste? Aproximativ așa:


Trimiteți un comentariu