Andi Miron

Ce-mi doresc de la industria muzicală românească

Aș putea scrie o întreagă lucrare de doctorat dacă ar fi să vorbesc despre industria muzicală românească (sau despre cea din repertoriul internațional). Fiind pe blog, îi voi face o analiză cât mai succintă din '90 până în prezent (26 de ani). Din '90 până astăzi, industria muzicală românească a trecut prin 3 etape: ''bairamul post-comunist'', ''electro-clubăreala'', ''timida emancipare''.

Bairamul post-comunist (1990 - 2005)

Grație mediului în care am crescut, am fost expus încă de mic la muzică bună. Michael Jackson, Tom Jones, Joe Cocker, Phil Colins, Tina Turner... Între 1990 și 2005, printre posturile de televiziune ce erau în vogă  se numărau MTV, Atomic, TVKlumea. Românii ascultau la acea vreme artiști din afară precum Backstreet Boys, Milli Vanilli, Michael Jackson, George Michael, sau Whitney Houston pe MTV, dar și multe nume ce încă mai activează și astăzi în industrie, pe posturile românești: Delia (N&D), BUG Mafia, Loredana Groza, Anda Adam, Andreea Bălan (Andre), etc. Anii '90 însemnau dezmăț pentru români la acea vreme pentru că ieșiseră de sub ghilotina ceaușistă.

Ce însemna bairamul post-comunist? Femei semi-dezbrăcate, mesaje cu conotație sexuală mai mult sau mai puțin, mesaje împotriva sistemului, cam tot ce-și puteau dori românii la acea vreme, lucruri de care fuseseră privați mulți ani în Epoca de Aur. Perioada în care muzica românească a început să scoată capul afară a fost una frumoasă. Îmi aduc aminte că pe la 4 ani, adică prin '99-2000 eram deja o cutiuță muzicală care știa pe de rost o mare parte din versurile celor de la 3SE și Animal X.

Pentru acea vreme erai cool dacă purtai haine largi (care semănau cu niște pijamale) ca ale băieților de la 3SE, iar fetele erau la fel de cool dacă se încălțau cu platforme uriașe precum fetele de la Andre. Era la modă să ai afișe cu cântăreți lipite în cameră, iar muzica de cumpărat se găsea de cele mai multe ori pe casetă. Prin 2000 începuse să ia amploare comerțul de muzică pe CD-uri, iar prin 2005 românii erau deja comozi cu pirateria pe oDC sau DC++.

Printre piesele în vogă de la acea vreme:




Andra & Tiger 1 - Vreau sărutarea ta
Papa Junior & Moni-K - Ai să-nțelegi
Body & Soul - Super femei
Dl Problemă - Beau, beau
BUG Mafia - Lumea e a mea
Simplu & Cream - Jumătatea ta
Genius - Macho man
Valahia - Banii și fetele
K1 - Mă luai
3SE - Clipe
De la Vegas - Oxigen
M&G & Tataee - Asalt raggafonic

Electro-clubăreala (2006 - 2012)

De prin anul 2006 până prin 2012, perioadă în care artiștii și producătorii români s-au aflat sub influența muzicii electronice, s-au scos pe bandă rulantă foarte piese modeste, pline de kitsch (perioada cu cele mai multe producții modeste din punctul meu de vedere). Practic, se venea în piață cu acea muzică care te bombarda încontinuu la radio, iar peste câteva săptămâni avea să dispară definitiv. Au fost multe piese scoase pe bandă rulantă în acea perioadă, au intrat în industie o groază de indivizi (mai mult sau mai puțin artiști) de care astăzi nimeni nu mai știe nimic. Artiștii mari au rămas și astăzi, cei care știu bine că cel mai greu este să rămâi în top, nu să dai boom-ul (Connect-r, Andra, Raluka, etc.)

Vorbind despre calitatea producțiilor muzicale de la acea vreme, comparând-o cu perioada precedentă, mi s-a părut într-o cădere liberă. Nu pentru că aproape toți artiștii treceau pe ritmuri de club, fiind în mare vogă moda cu ''digeaiala comercială'' sau pentru că-și scriau versuri în engleză, ci pentru că ceea ce ajungea să se difuzeze pe radio era de cele mai multe ori o catastrofă.



Deși a fost o perioadă secetoasă, au existat și piese bune care au făcut senzație.

Inna - Amazing
Dj Sava & Raluka & Connect-R - I like the trumpet
Dj Robert Georgescu & Lara - Beside you
Fly Project - Raisa
Nick Kamarerra & Mike Diamondz - Kalya
Anda Adam & Ddy - Show me
Dj Project - Nu
Dj Andi - Freedom
Radio Killer - Be free
Tom Boxer & Morena & J Warner - Deep in love
Celia & Kaye Styler - Is it love
Morandi - Afrika
Edward Maya & Vika Jigulina - Stereo love
TSB - Away
Matteo & Lora & Loredana - Lovaman
Lucky Man Project - Pumpin'
Morris & Sonny Flame - Havana Lover

Timida emancipare (2013 - prezent)

De prin 2013, artiștii au început să cânte din ce în ce mai mult în limba română, desprinzându-se de influențele occidentale ce-i făceau destul de caraghioși. Acum parcă sunt mai rafinați, videoclipurile sunt mult mai bine realizate iar Facebook-ul și Youtube-ul sunt cei mai buni prieteni ai artiștilor (uneori cel mai mare dușamn). Cât de important este internetul pentru muzicieni în ziua de azi?
Uitați-vă unde a ajuns Inna și mai în glumă, mai în serios, căutați piesa ''Bună, ce mai faci?'' a lui Ruby, ce are vizionări pe Youtube câte au împreună ''Faith'' și ''Father figure'' ale lui George Michael.
Dacă în 2010, 9 din 10 piese românești de pe radio erau în engleză, în 2015, 9 din 10 piese românești erau în română.

Încă nu mă pot pronunța în privința direcției pe care o va lua industria muzicală românească peste câțiva ani, însă ce-i cert este faptul că artiștii mari, care și-au impus deja propriul stil (Ștefan Bănică Jr, Horia Brenciu, Delia, Dan Bittman, Călin Goia, BUG Mafia, etc.) vor exista mereu pe piață , indiferent de trend-uri, atât timp cât vor continua să producă. Sunt talentați, populari, strâng foarte multă lume la concertele lor, sunt adevărate brand-uri.

Observ un nou trend. Artiștii români, mai mult sau mai puțin talentați, din dorința de a demonstra că sunt profesioniști, că pot și că au cu ce, nu doar că știu să dea din gură pe o bandă care se poate opri oricând, lucrează cu band.

Din păcate, în România nu avem prea mulți artiști muzicali în adevăratul sens al cuvântului, artiști titrați și activi, care să aibă un repertoriu bogat, cultură muzicală vastă. România duce lipsă de oameni de live. Personal, atunci când pomenesc de artiști contemporani cunoscuți, de valoare, mă gândesc instant la cei bolduiți mai sus.

Există mulți artiști talentați în România, însă  care nu sunt promovați în măsura în care ar merita. 





Șlagăre 

Mihail - Mă ucide ea
Horia Brenciu & Delia - Inima nu vrea
Delia & Uddi - Ipotecat
Glance & Mandinga - Cinema
Connect-R - Vara nu dorm
Grasu XXL - Drumul spre succes
Nicoleta Nucă - Nu sunt
Viky Red - Fă-mi tot ce vrei
Ștefan Stan - Zbor prin nori
3SE & Inna - Mai stai
The Marker & Silviu Pașca - 6 vieți
Daniel Max Dragomir - Niciodată nu e de ajuns
Jo & Randi - Până vara viitoare


Ceea ce-mi doresc eu de la industria muzicală românească este să continue să evolueze, că mulți ani a fost într-un mare declin, până prin 2012-2013. Deși marea majoritate a pieselor care se difuzează pe radio și la TV sunt destul de modeste, trebuie să recunosc faptul că industria muzicală românească a evoluat. Nu foarte mult, dar a evoluat.

Îmi doresc să văd în continuare nume precum Mihail, Vicky Red, Ovidiu Anton, Daniel Max Dragomir, Ștefan Stan, Florin Ristei,  Nicoleta Nucă, Tudor Turcu, Cobzality, care să se facă auziți prin muzica bună ce o produc, chiar dacă difuzarea pe radio propune alte standarde, plus faimă peste noapte.
În mare parte, muzica de pe radiourile românești a  fost mereu și va fi cel mai probabil în continuare mizerabilă.

Apariția talent show-urilor muzicale contribuie la educarea publicului, în special a celui tânăr. Rafinându-i-se ascultătorului cât de puțin urechea muzicală, acest lucru cred că determină și artiștii să ridice ștacheta.
Talent show-urile muzicale reușesc să aducă la cunoștință măcar câte o fărâmă din hiturile lui Lionel Richie, James Brown, Elton John, George Michael, Boyz II Men, Lenny Kravitz sau mai din zilele noastre : Adele, Justin Timberlake, Aloe Blacc, Mariah Carey, John Legend, Pink, Emeli Sande.

Cât despre muzica electronică românească, aici stăm destul de bine. Lumea e din ce în ce mai atrasă de această zonă muzicală, iar cifrele din social media si cluburile pline până la refuz la evenimente deep&tech dovedesc acest lucru. Moonsound, Pascal Junior, NTFO, Mihai Popoviciu, Optick, Afgo, Sllash, Eftimie țin capul listei a celor mai buni dji/ producători români.

Trimiteți un comentariu