Andi Miron

Diferența dintre un bărbat și un pițiponc

Îi recunoaștem foarte ușor pe ambii, după fotografiile pe care le încarcă pe rețelele sociale. Marea majoritate a pițiponcilor doresc să pară domni, însă nu prea reușesc. Pițiponcii sunt narcisiști, se pozează și se admiră la fel de des ca pițipoancele, de asta și sunt denumiți așa. A te admira și fotografia non-stop, ca o duduie sclifosită nu e nici pe departe o trăsătură masculină.

Îi recunoști pe pițiponci după fotografiile Trăistariene în chiloți, ori cu prosopul împrejur (deci fotografii seminud), care le depășesc la număr cu mult pe cele în care individul este îmbrăcat. Unii sunt antrenori de fitness și folosesc acest pretext pentru a bombarda rețelele sociale cu fotografii în care apar cu mușchii la vedere. De obicei mai mult dezbrăcați decât îmbrăcați... Nu zic că nu atrag simpatizante, dar știți cum se pune: ''cine se aseamănă, se adună''. Un pițiponc care-și fotografiază într-o săptămână pectoralii mai des decât își schimbă chiloții, nu poate fi un magnet pentru niște femei în adevăratul sens al cuvântului, ci doar pentru niște proaste.

Există mulți antrenori de fitness care nu o dau în penibil pe internet și pe care-i urmăresc. Totuși, nu ar strica să se mai tragă de urechi între ei, ca niște colegi de breaslă buni ce sunt. Nu de alta, dar în curând, e posibil ca imaginea antrenorului de fitness să devină la fel de terfelită și de scârboasă ca cea a lui Mihai Trăistariu. ''Fiți profesioniști, ce dracu'!'' ar fi spus maestrul Dinică...

Pițiponcii sunt acele vietăți care la fel ca pițipoancele, lucrul cu care se mândresc cel mai tare este aspectul fizic. 
Nu că ar fi rău să te mândrești cu corpul tău, să te simți bine în pielea ta, dar atunci când acest lucru devine obsesie, o autoadmirație continuă, dai de bănuit... Dai de bănuit că ai o stimă de sine scăzută, că ai nevoie de lăudători, ori pur și simplu te dai de gol că ești foarte prost.
Ori apari fără haine pentru că faci economie la detergent sau pentru că ești inițiatorul unei campanii de ajutorare a oamenilor fără adăpost și evident, fără prea multe haine, dar tind să cred că aceste două variante sunt mai puțin valabile.

Din moment ce pectoralii, respectiv sânii sau fundul în cazul unor femei sunt autovenerate în mod constant și făcute publice, fiind considerate cele mai mari atuuri de către purtător sau purtătoare, acest fapt trădează niște mari lipsuri, de acolo de unde contează cel mai mult. 


Trimiteți un comentariu