Andi Miron

Am văzut țiganii din tramvaiul 41, dar bătaia am pierdut-o

Cazul cu țiganii, care au primit o corecție de la doi cetățeni români,  pentru că ascultau manele la maxim și erau agresivi în tramvaiul 41, a devenit rapid o știre de interes național. Presa, abjectă așa cum o știm, a reacționat ca atare, cu titluri bombastice, care făceau din țânțar - armăsar și care îi puneau pe țigani în postura de victime și pe români - agresori. În ciuda mizeriilor apărute în presă, cei care au urmărit clipul, au lăudat acțiunea românilor.

Se tot vorbește despre ''bătaia din tramvaiul 41''. Am urmărit clipul și n-am văzut nicio bătaie. Am văzut doar niște țigani ca mulți alții, care intoxicau spațiul public cu manelele date la maxim și care reacționau virulent, cu un limbaj obscen, în momentul în care doi cetățeni mai curajoși au îndrăznit să-i abordeze pe țigani. Cocalarii s-au văzut stăpânii tramvaiului, asta până când cei doi cetățeni români au imobilizat cele două ființe toxice. 

Românii nu i-au bătut, nu le-au rupt nimic, nici măcar nu cred că i-au zgâriat. Românii au dovedit doar că nu s-au lăsat intimidați și mai mult de atât, au adoptat la rândul lor o tactică de intimidare, adaptată specimenelor cu care au avut de a face, respectiv contextului.

Haideți să o luăm și invers. Ce se întâmplă atunci când grupurile delicvente de țigani acționează cu forța? Lasă urme, de multe ori folosesc arme albe și de cele mai multe ori nu pleacă cu mâna goală. Victimele cocalarilor ajung la spital bătute măr și fără telefon, portofel.

Ceea ce s-a întâmplat în tramvaiul 41 nu a fost bătaie, a fost doar intimidare. Românii au acționat excelent. Dacă aveau cum, țiganii probabil că scoteau fiecare câte un briceag sau un cuțit, pe care nu ezitau să le folosească. Cei doi români nu trebuie făcuți eroi naționali, însă reprezintă o dovadă de curaj, de spirit civic adaptat contextului.

Trimiteți un comentariu