Andi Miron

Trump, România și hipsterimea

Urmăresc activitatea lui Donald Trump și până acum nu am apucat să scriu prea multe despre acest personaj. O fac acum, după ce președintele american a fost duminică într-o vizită în Arabia Saudită, vizită în cadrul căreia a declarat că SUA va deschide în Orientul Mijlociu un centru global pentru combaterea terorismului.

Alegerile prezidențiale din Statele Unite au început să-mi suscite interes destul de târziu, adică pe la începutul lunii septembrie 2016, cu două luni înainte de alegeri. M-am bucurat pentru reușita lui Trump din mai multe motive. Printre multe altele, aceasta a reprezentat o victorie împotriva unei majorități covârșitoare a presei americane, mânată tot felul de interese, setată să facă propagandă pro-Clinton. Să nu mai vorbim în România, presa românească și românii în general fugeau de Trump, ca dracu' de tămâie. Cum și americanii au proprii lor hipsteri spălați pe creier, care făceau și fac parte din electoratul lui Hillary, aceștea nu aveau niște argumente raționale, valide, pentru care îl detestau și-l detestă pe Trump. Motivul pentru care au sprijinit-o pe Clinton a fost „nu votez cu Trump, că e nebun". Deci atât de superficiali sunt unii oameni. Și ca să fac o paranteză, o mare parte a tinerilor zilelor noastre, formată din hipsteri spălați pe creier, foarte vocali, sunt extrem de jenanți. Mult mai jenanți decât electoratul format din bătrânii care locuiesc la cucuieții din deal, de care fac mișto hipsterii. Spre deosebire de cei mai neajutorați, bătuți de soartă, acești tineri au surse nelimitate de informare, însă pe care nu știu să le folosească.

Una peste alta, a fost fain să observ cum propaganda s-a tăvălit în chinuri după ce Trump a produs surpriza.

Trecând peste argumentul cretin că „e nebun", eu cred că Trump, în ciuda valului de ură cu care se confruntă, este cea mai bună alegere pe care puteau să o facă americanii. Trump e un tip inteligent și curajos și asta o știm cu toții. Hillary Clinton reprezintă portretul ideal al demagogului. Drept dovadă, în campanie se lăuda că știe ce și cum e de făcut în America, în condițiile în care a avut funcții înalte în stat aproape 20 de ani. Fix acel de om care bate câmpii fără să zică ceva concret, acel gen de om care știe cum să te mintă frumos, iar dacă ești mai naiv din fire, chiar îi cazi în capcană... Vorbește mult, nu spune nimic. Spre deosebire de Hillary, ce-mi place la Trump este că are sânge în instalație, vorbește deschis, fără ocolișuri, chiar dacă uneori presa așteaptă cel mai mic prilej pentru a-l taxa.

Dintre cineva care nu a mai făcut politică, dar care are acumulată o experiență îndelungată în mediul privat, în funcții de top management și cineva care de 20 de ani nu a realizat nimic notabil în calitate de senator sau secretar stat și care se laudă că știe ce-i de făcut pentru ca America să progreseze, eu tind să îi dau o șansă primului.

Cred că Trump își poate exercita atribuțiile de președinte mult mai bine decât Obama, care nu a fost și nici nu va fi cel mai eficient președinte, un lider de prim rang, ci doar un produs de PR excelent, pe sistemul: „mai pupăm un câine bolnav, mai jucăm un șotron cu niște copii, ne mai suflecăm mânecile și zâmbim frumos în cameră sau stoarcem o lacrimă" și cam atât... 

În plus, în general, alternanța în politică este un lucru pozitiv. După două mandate ale democraților, republicanii s-au întors, spre mulțumirea unui public matur, informat și spre dezamăgirea unui public superficial și de multe ori agresiv.  

Trimiteți un comentariu